Există acea sensibilitate a decenţei care mă împiedică să …


Există acea sensibilitate a decenţei care mă împiedică să urlu în gura mare „a înflorit lavanda”. Mă bucur în şoaptă înghiţindu-mi cuvintele, mă înec în movul ăla profund şi mă plâng de prea mult soare. Spicul acela cu mov în capăt este subiectul meu de predilecţie azi şi mâine şi poate toată săptămâna. Pe cine mai poate interesa în asemenea măsură un spic verde cu mov la capăt? În niciun caz pe vecinii de la patru. Ei au alte subiecte de prelecţie. Copii lor tropăie şi plâng şi zbiară, zgomotele copiilor crapă geamurile groase şi perna cu puf şi înfundă şi mai tare degetul ăla afundat în ureche.

Există acea sensibilitate a decenţei care mă împiedică să urlu în gură mare ” a venit vara”. Mă bucur pe vârfuri în spatele muşcatelor roz urmărind cu sufletul la gură viaţa vecinilor de peste drum. El pare profesor şi ea pare tot profesor. Fetelor lor, cele două fete de vârste apropiate, par fete de profesori şi câinele lor cel alb pare perfect asortat la apartamentul de trei camere cu balconul spre vest. Cel mai tare şi mai tare îmi place pisica vecinilor din faţă. Este o pisica cu iniţiativă. Escaladează balustrada îngustă când îmi e lumea mai dragă şi sensibilitatea în toi. O escaladează şi gata, ramâne acolo, una cu ea muşcand din iarba grasă pentru pisici, digerandu-şi, aşa nemişcată, viaţa mizerabilă de pisică asortată la tot restul.

IMG_5542

Pe cine mai poate interesa în asemenea măsură o pisică asortată la tot restul? În niciun caz pe vecina de la doi, ei tocmai ce i-au sosit rudele din provincie. Ar fi pus şi ea, vecina de la doi, de un grătar în toată regulă dar aici nu se poate pune de grătare în toată regulă. Ar sări că ars administratorul de la scara C şi n-ar încerca să înţeleagă nimic administratorul. El doar ar constata incompatibilitatea faptului, ar face proces verbal de incompatibilitate şi ne-ar pune pe toţi să-l semnăm. Eu m-aş face că nu-s, mi-e foarte simplu să mă fac că nu-s, aş continua doar să fiu aşa, pe dos şi nimeni n-ar remarca că de fapt sunt. Vecinii de la patru ar fi cu siguranţă, da, ei cu siguranţă ar fi, cum să nu fii când îţi urlă copii de dimineaţa până seara în cap de uiţi că ai fi vrut să nu mai fii, cum să taci şi să te faci că plouă cu toate zbieretele alea înalte? Cum?

Vecinii de peste drum poate că n-ar fi. Ar putea invoca de exemplu căţelul sau pisica sau umbrela aia albastră care le acoperă existenţa pentru a-şi jusifica imposibilitatea non-existenţei. Sau poate că ar fi. În definitiv vecinii de peste drum nu suportă mirosul de fum.

Administratorul ar chema apoi poliţia, poliţia ar veni, vecina de la doi ar primi o amendă „atât cât să-i amintesca unde şi cum”, şi-ar cere apoi iertare de la rudele din provincie şi apoi ar frige carnea la tavă cu geamul închis „să nu-şi mai audă vorbe”. Geamul însă n-ar fi perfect etanş şi ar scăpa miros de porc la tavă şi eu m-aş delecta cu mirosul de (s)os.

Există acea sensibilitate a decenţei care m-ar împiedica să urlu în gura mare „miroase a porc şi usturoi”. M-aş bucura pe vârfuri şi mi-aş înghiţi în şoaptă şi saliva şi cuvintele. Pe cine ar mai putea interesa în asemenea măsură un biet porc la tavă?

Pe nimeni. Aici există reguli şi oameni care verifică tot restul.

2 gânduri despre &8222;Există acea sensibilitate a decenţei care mă împiedică să …&8221;

  1. cu decenta si cu toata sensibilitatea mea iti spun sincer ca pe mine ma intereseaza o portie de porc la tava… cu sau fara usturoi.
    chiar sunt curioasa: daca ai fac un sondaj de opinie sincer exprimata, ce ar iesi castigator intre cele doua ” interese”? lavanda sau tava cu… porc?🙂
    mov cu verde imi place mult, cromatic doar- mirosul lavandei, nu.
    „pisica asortata la tot restul”, umbrela albastra, copiii cu inaltele lor is pest tot, de administratorul ala vigilent nu stiu ce sa zic… desi, parca de ceva vreme n-am mai mirosit un gatar la carbuni de balcon. :))

    1. 😉 eu visez la un grătar de vreo 2 luni, de când m-am întors din ţară. Verde-mov : este cromatica mea preferată, există acea discrepanţă a nuanţelor care mă atrage. Am creat un amestec, un haos în care mă pierd. Haosul cotidian.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s