Jocul de-a frica


Îi era frică. Ştiam că îi era frică. Îmi era frică. Ştiam că îmi era frică. Ne amăgeam de-a frica. Cine se ascundea mai bine suferea un pic mai tare.

Se imagina în buclă şi nu îndrăznea. Pasul îi era imposibil, echilibrul îi era precar. Priveam vrăbiile pe sârma aceea groasă şi învăţam să mă scutur. Ca vrăbiile acelea mă scuturam şi apoi mai sorbeam puţin din lichidul acela negru. Cu fiecare strop deveneam mai curajoasă. Aşa credeam eu, că deveneam mai curajoasă. Închideam ochii şi mă imaginăm vrabie. Zburau vrăbiile hai-hui, se cutremura sârma. Mă cutremuram şi eu sub ploaia aceea fină de vrăbii şi gânduri.

Ploua absurd.

2 thoughts on “Jocul de-a frica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s