Toate au o explicaţie, până şi crimele


Erau multe bucăţi de ziare. Trecea trenul acela verde şi le lua pe sus. Simţeam durerea aerului în contact cu trenul şi durerea trenului în contact cu lumea şi durerea lumii în contact cu mine. Mi-era milă, teribil de milă de literele acelea făcute terfeliţă. Aş fi chemat poliţia să elucideze crima dar poliţiei i se fâlfăia de litere. Fără să vreau deveneam şi eu complice la moarte.

Îmi schimbasem telefonul – pe cel vechi mi-l omorâsem din greşeală ieri– şi acolo, pe peronul acela plin de frânturi de oameni si bucăţi de litere, pe peronul acela înjuram incompatibilitatea la căşti. Mi-era atât de gol fără sunete. Auzeam o muzică ciudată şi-mi şopteam că nu sunt eu. Că poate m-a înlocuit cineva la trezire. De trezit mă trezisem eu, eram într-un tunel şi mi se luase lumina. Imediat după, nu mai ştiam. Mă pierdusem undeva pe culoarul între camera de zi şi camera de noapte. Începuse prost ziua, poate de aceea. Toate au o explicaţie, până şi crimele. Ieri seară aş fi ucis din dragoste dar nu putusem. Lipsea victima. Îmi imaginasem crima în buclă până la unsprezece fix când mă luase somnul şi o lăsasem pe mâine. Mâine (adică azi) uitasem unde rămăsesem şi începusem să mă caut. Nu mă găsisem. Îmi luasem rucascul negru pe spate îmi spusesem „să ne căutam, cine ştie?” şi mă trezisem acolo, printre bucăţile acelea de ziare şi frânturile acelea de oameni. Eram şi eu o frântură dintr-o spirală. Întotdeauna îmi plăcuseră spiralele. Nu există capăt la spirală. Există doar posibilităţi.

Priveam bucăţile acelea de ziare şi mă durea aerul în contact cu trenul şi trenul în contact cu lumea şi lumea în contact cu mine. Empatizam prea tare cu toţi si cu toate. Asta era, poate, una dintre posibilele explicatii.

Sau poate nu ?

2 gânduri despre &8222;Toate au o explicaţie, până şi crimele&8221;

  1. orice incompatibilitatea e admisa, explicabila si are un grad uman de indurare, daaar totu’ pana la casti, :))ar mai fi, insa nu la acelasi nivel, sa n-ai bricheta. mai, si sa fii pe un peron plouat, unde toti se inghesuie pe sub o umbrela, streasina si tu sa nu poti fuma si nici sa nu ceri cuiva, ca prea sunt toti zgribuliti. io m-am scos: asta mi place teribil- sa fumez in ploaie, cu gluga in cap.🙂

    asta e faina rau : ‘Priveam bucăţile acelea de ziare şi mă durea aerul în contact cu trenul şi trenul în contact cu lumea şi lumea în contact cu mine.’🙂

    1. Si pe mine ma durea. SI tocmai de aceea imi place. Ca ma durea. Caci ceea ce simti din raruchi inspira. Da, e fain sa fumezi in ploaie. Eu fumez – pardon , pufai – in ploaie pe balcon. Poate tocmai d’aia m-am pierdut. Adica mi-am pierdut capul. Sau poate nu d’aia dar o explicatie tot exista. Eu n-aveam capul. E poate mai putin grav sa n-ai bricheta? Cine sunt eu sa stabileasca prioritatile? Pai aproape nimeni. Cert este ca (,) continua cum a inceput. Adica fara. Cap.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s