Mă simt preş
Ştii tu, chestia aceea
Aproape dreptunghiulară
Pe care toţi se şterg pe picioare
De sentimente
De pietre şi bolovani
Şi apoi intră, care după care
Sau poate că nu intră
Poate doar lasă o impresie ciudată
C-au vrut odată, de două ori, de nenumărate ori
Că aproape şi-au pierdut degetele de la mâini
Şi apoi şi cele de la picioare
De cât au numărat posibilităţile
Ocaziiile acelea ratate
De a intra şi a rămâne acolo
Căutând Carul Mare
Printre milioane de forme ciudate
Într-un fel de gri ciudat, amestecat…
Mă simt preş
Ştii tu, chestia aceea ciudată
La graniţa dintre mine şi tot restul
La graniţa dintre noi
Trebuia să existe o limită
Semnul acela ciudat
Fără explicaţii
„Sentimentele se trăiesc, nu se povestesc”
Ar scrie pe graniţa
Şi eu m-aş face că înţeleg
Şi poate chiar aş înţelege
Dacă nu m-aş simţi atât de tare
Dreptunghiul acela ciudat
De la intrare.
Abisuri 
Răspunde-i lui abisurile Anulează răspunsul