@ Michael Blakesley
Şi-am luat un creion verde
Şi l-am ascuţit bine
Până mi s-au înroşit degetele
Şi unghiile
Şi gândurile
De atâta creion
Şi apoi am început să inventez semne
Şi am mâzgălit ziduri
Până mi s-au terminat degetele
Şi unghiile
Şi gândurile
De atâtea semne
Şi apoi am luat o foaie albă
Şi-am vrut s-o umplu
Adunând resturi
Toate resturile
Creioane
Semne
Gânduri
Verde
Şi-am uitat de ce vroiam s-o umplu
Şi n-am mai umplut-o
Şi-am lăsat toate creioanele
Toate semnele,
Toate gardurile
Toate gândurile
Şi mai ales
Tot verdele
Să-şi facă de cap
Cu cap
Până peste cap
Până n-am mai fost deloc
Cu verde cu tot.
Abisuri 
Verde până la capăt; optimistul crede că tot ce-i verde e și viu, pesimistul nu se lasă păcălit de crengile încă verzi ale copacilor căzuți la pământ
Eu sunt un pesimist care viseaza caii aceia verzi. De la atata verde, poate – poate … cine stie ?
Bine-ai venit primăvară! Cu verdele tău și cu inspirație. Îmi place.
Multumesc !