Probabil asta vroia să spună cineva


Uneori îmi vine „să” şi nu pot că-i prea abstract, prea imposibil de definit, prea întortocheat, prea banal de idiot, prea idot de banal. Uneori îmi vine „să” şi nu-i găsesc definiţia. Îmi torn un lichid alb într-un pahar cu dunguliţe fine şi aştept să pice definiţia lui „să”. Explicaţia imposibilului. Dovada „că”. Certitudinea că există definiţii care nu-şi definesc decât propriul eşec.

Uneori aş sparge paharul cu dunguliţe fine să curgă lichidul ăla alb pe piatra aia creată, să se ducă, să miroasă a fum, căci fumul acoperă toate spargerile şi apoi să iau o mătură să adun toate cioburile, căci cioburile aduc noroc dar eu aş vrea să nu mai cred în superstiţii şi tocmai de aceea nu.

Uneori îmi „să” şi nu-i găsesc definiţia. Este o stare ciudată „să”. Nu există nici definiţie, nici leac nici scop. Doar este. Cineva mi-a spus odată că eu doar sunt şi mi s-a părut extrem de drăguţ, aproape că mi-au dat lacrimile de atâta drag şi n-am putut dormi de atâtea lacrimi şi am povestit la toată lumea ce drăguţ este să fii, să nu ştii cu exactitudine ce, să fii, să exişti undeva, acolo unde să agaţă cuiele în gând, acolo nu există explicaţie, nu există definiţie, nu există decât regretul de a fii.
Uneori îmi vine „să” şi nu pot că doar prea tare, al naibii de tare, doar să fiu. Probabil asta vroia să spună cineva.

 

4 gânduri despre &8222;Probabil asta vroia să spună cineva&8221;

  1. Cred ca nimeni nu vrea doar să fie. Sau poate da, puțin, atunci când…ceva. În rest, cu toții vrem să fim ceva, undeva, pentru cineva…

    1. Maybe This Is What Someone Wanted to Say

      Sometimes I want „to” and I cannot because it’s too abstract, too impossible to define, too contorted, too idiotically plain, too plainly idiotic. Sometimes I want „to” but I cannot find its definition. I pour myself a white liquid into a glass with fine stripes and I wait to get the definition of „to”. The explanation of the impossible. The proof of „that”. The certitude that there are definitions which don’t define anything but their own failure.

      Sometimes I would break that glass with fine stripes, so that the white liquid to flow on that currly rock, to go away, to smell of smoke, because the smoke covers all the breakings and then to take a broom to gather all the shards, ‘cause shards bring luck but I’d like not to believe in superstitions any more and just for that I don’t.

      Sometimes I [want] „to” but I cannot find its definition. It’s a strange feeling „to”. There is no definition, no cure no scope. It just is. Someone told me once that I just am and I found it very pretty, I almost burst into tears of so much joy and I couldn’t sleep of so many tears and I told everyone how nice it is to be, not knowing exactly what, to be, to exist somewhere, somewhere where one hangs one’s nails in thought, where there is no explanation, where there is only the regret of being.
      Sometimes I want „to” and I cannot because it hurts too much, damned too much, just to be.
      Maybe this is what someone wanted to say.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s