@ Mike Wilson
Prima dată nu înţelesesem de la început de ce-mi spusese că “aduc” cu o actriţă. Îmi scosesem căştile de pe urechi, îl privisem lung şi mi se păruse mai tânăr decât era. Îi cădea părul şi mirosea urât, a stătut amestecat cu alcool. Îmi răsufla prea aproape şi continua tot spună şi eu continuam să mă întreb ce tot vroia să spună.
Nu-mi plăcea atât de aproapele lui dar nu îndrăzneam să-i arăt că nu-mi place.
Îl întâlneam în fiecare dimineaţă în parcarea goală, îmi zâmbea şi-mi ura o zi plăcută. Uneori îmi cerea ceva mărunţi şi eu mă făceam că mă caut de mărunţi şi într-un sfârşit găseam ceva mărunţi, îi dădeam şi el îmi mulţumea şi-mi spunea că va bea în cinstea mea. Eu aş fi vrut să-i spun să nu mai bea dar ştiam că i-aş fi spus degeaba, ce dracu’ să facă altceva? Trăia din mila altora şi dormea pe bucăţi de carton. Apăruse şi la televizor şi eu strigasem „eu îl cunosc pe ăsta !” şi apoi ascultasem. Îl chema Laurent şi avea 50 de ani. Când îi împlinise îmi ceruse ceva mărunţi şi-mi spusese că e ziua lui şi eu îi dădusem 5 euros şi-i urasem să se bucure de ei. Se bucurase si-mi spusese din nou că “aduc”cu o actriţă .
Nu înţelesesem de ce-mi spusese din nou că “aduc”cu o actriţă dar el tot repetase şi eu dorisem să înceteze aşa că spusesem că nu ştiam că “aduc”şi el îl îmi zâmbise scurt şi insistase. Vroia să ştie de ce nu ştiu şi nu ştiusem ce să-i spun aşa că nu-i spusesem nimic. Continuasem să-i zâmbesc şi într-un sfârşit plecase sorbind din doza de bere.
Extras din romanul-încă fără nume-care va apărea în curând
Abisuri 
Răspunde-i lui Iosif Strasbourg Anulează răspunsul