@ Mark Daynes
Între dezamăgirea de a fi și impresia de a nu putea există o multitudine de posibilități.
Pentru că nu spun decât foarte rar lucrurilor pe nume, lăsându-le în general doar să se înțeleagă, percep uneori incompatibilitatea feroce între ce ar fi vrut să fie și ce a devenit cu adevărat. În acest caz nu pot decât să constat, un pic dezamăgită, că n-am priceput mare lucru din teoria probabilităților.
Desigur, există contextul, dar poate fi doar contextul un argument cu adevărat valabil?
Un numar infinit de posibilitati si variante, însa doar UNA este absoluta, atemporala !
Un Weekend superb !
Profesoara de filozofie din liceu spunea ca nu exista adevar unic. Ceea ce, spus de ea, parea ciudat pe vremea aceea. Preda si stiintele politice…
Am fost îndragostit de profesoara de filozofie în anii de liceu, iar filozofia a fost singura materie la care aveam doar nota maxima. Eu stiam ca filozofia formeaza perceptia adolescentilor formându-i si pregatindu-i pentru o viata surogat, incerta, relativa, a Legii firii pacatului si a mortii, însa în „Legea Duhului de viata în Hristos” am descoperit IUBIREA, nemurirea, pacea, bucuria, fericirea si adevarul ELIBERATOR de filozofia, religia si politica „omului faradelegii” care conduce aceasta lume corupta si decazuta, de o perceptie primara moarta, mostenita genetic din generatie în generatie, în care lumea se zbate pentru o supravietuire aparenta, surogat si imitatie al autenticitatii absolute.
Eu vad lumea verde. Cel putin asa incerc. Griul rapune.
E şi perspectiva un argument. Depinde în ce „colţ” al camerei se află celălalt.
De unde si ideea ca adevarul e relativ…
Imi place sa ascult adevarul fiecaruia, dar am invatat in ultimii ani ca adevarul ratiunii tale este cel mai aproape de adevarul unic. 😀