Abisuri

În căutarea adevărului interior

Alb


@ Annie Spratt

E atât de pauză lunea
Şi atât de albă pauza
Încât (ne) consumăm toate spaţiile
Trecându-ne timpul.

E atât de decembrie totul
Şi aburul
Şi fumul
Şi norii aia grei de gri
Apasă zilele una câte una
Zilele nu opun rezistenţă
Ar fi o rezistenţă de zile mari
Mult peste măsură orelor.
E atât de noapte ziua
Şi atât de lungă noaptea
Încât ne pierdem fără să vrem
Eu din când în când noapte
Tu din când în când zi.
E atât de ceaţă lunea
Şi atât de ploaie marţea
Încât (ne) doare până la sfârşit
Duminica.

5 răspunsuri la „Alb”

  1. Avatarul lui alma nahe

    E o pauză generală…

  2. Avatarul lui Claudia

    Cred ca e una dintre cele mai bune poezii ale tale. Mie mi se pare ca s-a blocat butonul pe ziua de luni, care duminica??!

    1. Avatarul lui abisurile

      Multumesc, se pare ca din foarte, foarte mare plictiseala ies lucruri … mai putin plictisitoare ca altele. Da, si mie mi se pare c-am intrat in bucla. Greu de definit. Exista anumite capete, din cand in cand. gen „stop si de la capat”.

  3. Avatarul lui Aripidineșec
    Aripidineșec

    E absurdul…descusut cu deamănuntul!Dar o luăm de la capăt fie luni,fie duminică trăim!

Răspunde-i lui abisurile Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.