Să nu fie legată cu ață de cusut

Apăruse în viața mea într-o duminică ploioasă de toamnă, acum vreo trei ani. Priveam viața din spatele unui stâlp gri și încercam să nu trec odată cu ploaia. Îl remarcasem fără să vreau, ceva în felul lui de a evita lumea în piața aceea plină de oameni, mă făcuse curioasă. Îl urmărisem de departe cu privirea și remarcasem că mergea împiedicat târându-și după el piciorul beteag. “Fiecare om cu corvoada lui” îmi spusesem ascultându-l cum comandă două kilograme de roșii bine coapte și o legătură de mărar legată cu zgârci.