Un bătrân pe un peron


Literatura ca utopie

Mă căutam de mărunți pe un peron căzut în dizgrație. Lângă mine, un șobolan plictisit mă privea curios. Se pierduse undeva între două șine și, de atunci, se obișnuise să numerele vagoanele. În rest, buruieni cât vedeai cu ochii. Doar să te țină privirea de atâta puf și vrejuri uscate că-n rest creștea văzând cu ochii. Nu mai interesa pe nimeni nimic.

Vezi articolul original 303 cuvinte mai mult

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.