Abisuri

În căutarea adevărului interior

Spațiu


Dialog imaginar cu Deus

Avatarul lui Bloger AbisuriLiteratura ca utopie

-Știi? Azi lumea mea e pătrată. Îi simt capetele cum i se îndoaie pe la colțuri și îmi vine să plâng.

-Spațiu

-Doar atât? Nici măcar un fir cu care să îmi prind pleopele ? Mi se golesc ochii de atâtea lacrimi dar continui să sper

-Tot spațiu

Vezi articolul original 118 cuvinte mai mult

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.