„Îmi promit”
Știi? Nu erai! Îmi promit să nu te mai caut printre puncte și spații și nici să nu mai încerc să mă ascund în spatele șoaptelor completând fraze începute prin cafenele uitate de lume. Știi? Îmi plăcea sa îți privesc mirarea din spatele zâmbetului abia schițat… Erai tu în contact cu cafeaua fierbinte, neagră și atunci trăiai clipa ca și cum ai fi trăit-o ca pe ultima clipă : clipa noastră, cei de pe urmă bețivi ai unui secol îngropat în uitatre. Știi? Îmi promit să nu uit clipa, să nu o descriu, să nu molipsesc pe nimeni cu intensitatea privirii verzi care, îmi spuneai tu, te străpunge, că te făcea să nu mai fi tu, căci tu, îmi repetai la nesfârșit, tu îți ești un necunoscut întâlnit din întâmplare într-un colț neprevăzut de viață. Nu era să fie vreodată intersecție între tine și tine dar cineva calculasr…
Vezi articolul original 87 de cuvinte mai mult
