Semne prin gări


Semne

Literatura ca utopie

Stau într-un spațiul mare și alb și visez. Enorm potențial ! Grădina îmi zâmbește din spatele casei proaspăt renovate și tot restul, acest imens alb incă necizelat, mi l-am oferit cadou atunci, pe peronul acelei gări vechi pline de oameni grăbiti, dispăruți în gânduri, griji și planuri de viitor. Aveam atunci, ca toți trecătorii aceia efemeri, planurile mele de viitor.  Priveam porumbeii cum mângâiau firimiturile și secundele ceasului rotund al gării cum îmi lipeau privirile de pașii indiferenți ai oamenilor, și visam.

Visam atunci îndelung trecerile oamenilor, ascultam sunetul timpului fugărit de mecanismele complicate ale zborului și îmi lipeam de pleoape dorința de a putea evada și eu în fiecare zi la fel ca firimiturile acelea mici  din sandwich-urile oamenilor. Suntem cu toții prea grăbiți și prea indiferenți la frumusețea efemeră a unor intamplări nesemnificative…

Vezi articolul original 360 de cuvinte mai mult

Reclame

2 gânduri despre &8222;Semne prin gări&8221;

  1. Un vis frumos, plin de dor, de zbor, de pacea, linistea de la izvor, De apa, aerul curat si sfânt al muntilor, de verdele cel crud viatal al codrilor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.