Capăt de frunze


Literatura ca utopie

Îți simt timpul curgandu-mi printre degete și trec mai departe căzând lacrimi sloi peste frunze galbene și moi. Pășesc epoci și calc prăpastii și uneori, între două gânduri necontrolate, infinitul se întâmplă și atunci mai arunc câte o frunza și încă una și toamna scade puțin câte puțin din intensitate și aproape că devine vară dar eu nu vreau și atunci schimb cărarea și, instinctiv, gândul trece la altceva, la altă frunză sau la altă toamnă, cert este că trece și reușesc să nu se întâmple vara și mai arunc cate o frunză din mine și mai cad lacrimă între noi și tot așa până când, într-un sfârșit, cineva decide că e capăt de drum și, de atunci, gata.

Tema zilei : „mă dezbrăc de tine azi” by Abisurile

Vezi articolul original

Reclame

Un gând despre &8222;Capăt de frunze&8221;

  1. Minunate si profunde, aceste gânduri abisale ! 🙂 Un perpetuum-mobile genial, paradoxal, universal, atemporal. O succesiune continua, evolutiva a perceptiei rational-sentimentale spre absolutul cu noasterii pragmatice a ADEVARULUI ABSOLUT, ATEMPORAL, ELIBERATOR …
    Un Week end sublim, Suflet drag !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.