Astăzi aș vrea să vorbim despre frustrare și speranță. Despre închidere și deschidere. Despre a vedea doar în propria ogradă și a privi peste gardul vecinului. Despre a pleca mereu capul și a păși mereu țanțos printre ceilalți.
Am citit un articol în care cineva se plângea de țara asta. Am mai citit un articol în care cineva se plângea de țara asta. Citesc multe articole în care cineva se plânge de țara asta. Lista plângerilor e lungă, grea și adevărată. Oamenii sunt frustrați căci oameni sunt doborâți de sistem. Oamenii sunt obosiți să stea la cozi la ANAF de 3 ori pentru același lucru, să nu aibă o școală decentă pentru copii, să moară cu zile, să înghită neghiobiile cotidiene ale celorlalți. Frustrarea naște monștri și monstruleții ăștia mici crează demoni. Demonii le șoptesc din ce în ce mai des oamenilor să lase naibii țara asta și să plece…
Vezi articolul original 852 de cuvinte mai mult
Abisuri 
Răspunde-i lui Iosif Anulează răspunsul