Abisuri

În căutarea adevărului interior

Jar


Avatarul lui Bloger AbisuriLiteratura ca utopie

Știi? Suntem străvezii. Începutul asta ne-a prins dansând prin iarba înghețată inhaland fum. Ascultam muzica anului ce murea și sorbeam dintr-un păhărel cu pliuri fine. Eram aproape pe sfârșite și mirosea a cartofi copți făcuți la jar. Ne stingeam odată cu cărbunele și ne luptam să ardem dincolo du munți. Pădurea plângea și, undeva, departe, cineva se bucura că a trecut.

Vezi articolul original 91 de cuvinte mai mult

Un răspuns la „Jar”

  1. Avatarul lui Iosif
    Iosif

    Când jarul se stinge, transformând materia lemnoasa, uscata în cenusa,
    CuVântul se înaltat în vazDuh, o ultima scânteie, fierbinte luminoasa,
    e ultima particula elementara vie, ce urca catre Soarele incandescent prin Usa, deschisa de iubirea neconditionata, fara prejudecati, sacrificatoare, absoluta spre vesnica, atemporala fericire….Acasa…
    Un Weekend magnific, draga Aby ! 🙂

Răspunde-i lui Iosif Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.