Jar


Literatura ca utopie

Știi? Suntem străvezii. Începutul asta ne-a prins dansând prin iarba înghețată inhaland fum. Ascultam muzica anului ce murea și sorbeam dintr-un păhărel cu pliuri fine. Eram aproape pe sfârșite și mirosea a cartofi copți făcuți la jar. Ne stingeam odată cu cărbunele și ne luptam să ardem dincolo du munți. Pădurea plângea și, undeva, departe, cineva se bucura că a trecut.

Vezi articolul original 91 de cuvinte mai mult

Reclame

Un gând despre &8222;Jar&8221;

  1. Când jarul se stinge, transformând materia lemnoasa, uscata în cenusa,
    CuVântul se înaltat în vazDuh, o ultima scânteie, fierbinte luminoasa,
    e ultima particula elementara vie, ce urca catre Soarele incandescent prin Usa, deschisa de iubirea neconditionata, fara prejudecati, sacrificatoare, absoluta spre vesnica, atemporala fericire….Acasa…
    Un Weekend magnific, draga Aby ! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.