De ce-am începe iar și iar până ce vremurile ne-ar acoperi cu panseluțe? De ce nu ne-am sfârși odată pentru totdeauna la marginea unui veac împrejmuit de-un gard ros pe la colțuri de vântul dintre două secole? Oamenii, în nepăsarea lor, s-ar bucura de pași și, vădit fără intenție, ar trece peste acel eveniment ciudat în care două – sau mai multe – suflete cusute cu ață albă s-au scufundat. Și -ar fi ca și cum n -am mai fi fost să cânte vers și muzele toate ar putrezi de atâta nepăsare și toți poeții, unul câte unul, ar șterge lumea pe furiș în dispariții aleatoare. S-ar căuta formule și nu s-ar găsi până la urmă nici o explicație. Am fi să fim vinovații ideali de la capătul veacului la început de an.
Tema săptămânii : „un nou început ” by Abisurile
Abisuri 
Răspunde-i lui Iosif Anulează răspunsul