Hai să ne urcam la întâmplare
în acceleratul fără numar
Și sa privim tăcuți
Ca doi adulți
Gările, pomii, păsările
Stările sa ni le ordonom
cuminți
Între trei copii așezați
Cu gândurile vraiște
Între
Doi părinți plictisiți
și apoi
Sa ne imaginăm c-am fi
Ca și cum nici n-ar exista
vidul dintre noi
Să ne prefacem că amestecam
Iarna cu fulgii
frigul cu gările
Și zâmbetele sa le ștergem
cu mâneci înmuiate în nepăsare
Tot la întâmplare
Într-un accelerat oarecare
Hai!
Abisuri 
Un tren cu circuit rotund, închis,
Un joc pentru copiii inocenti.
Doar de vom fi ca ei…în Paradis,
Vom demola si garduri, si pereti…
Sa fii iubit, Suflet drag !