Indiferent în ce direcție aș privi, viața are o nuanță de verde crud. Nicidecum negru, nicidecum alb. Diferența dintre apogeu și uitare este definită de linia fină a orizontului. Orizontul meu se termină ieri și se repetă la infinit mâine. Sunt în mare parte iarnă și uneori îngheț sub un polei subțire. Uit de unde am înghețat ultima oară și o iau constant de la capăt. Inifinitul meu nu are capăt și, de aceea devin spirală. Dau impresia de cerc dar diferența este fina. Nu încerc să o explic. În definitiv sunt la rândul meu ceea ce vor ceilalți să creadă că as putea fi.
Vezi articolul original 242 de cuvinte mai mult
Abisuri 
Răspunde-i lui abisurile Anulează răspunsul