Abisuri

În căutarea adevărului interior

Câmpul cu maci


Avatarul lui Bloger AbisuriLiteratura ca utopie

Îți simt palmele frunze și sufletul nori. Te faci și te desfaci și, între silabe, câmpul devine picuri. Te faci că plouă și, printre două tunete, realizez ca nu mai exist. Am apus în marțea aceea scufundata într-un câmp de maci.

Vezi articolul original 144 de cuvinte mai mult

2 răspunsuri la „Câmpul cu maci”

  1. Avatarul lui Iosif
    Iosif

    Viata aceasta toata-i ca un vis,
    Ce se destrama-n zorii diminetii,
    Totul devine luminos, real, deschis,
    Si iar pornesti pe drumurile vietii…

    O zi binecuvântata, draga Daniela !

Răspunde-i lui Iosif Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.