Îți simt palmele frunze și sufletul nori. Te faci și te desfaci și, între silabe, câmpul devine picuri. Te faci că plouă și, printre două tunete, realizez ca nu mai exist. Am apus în marțea aceea scufundata într-un câmp de maci.
Vezi articolul original 144 de cuvinte mai mult
Abisuri 
Viata aceasta toata-i ca un vis,
Ce se destrama-n zorii diminetii,
Totul devine luminos, real, deschis,
Si iar pornesti pe drumurile vietii…
O zi binecuvântata, draga Daniela !
Mulțumesc!