În dimineața aceea ma trezisem supărată pe viață. Din cauza ceții sau, poate din alte multe cauze perfect justificate de un detaliu oarecare, vizibil cu ochii mintii dar complet nesemnificativ, imi luasem gandurile cu tine cu tot și cautasem la nesfârșit o zare. Drept în față, un gard, și, dincolo de gard, doar ceața.
În rest, niște vrăbii zgribulite, un limax înghețat pe o alee îngustă și multe frunze moarte. Mirosea a ceva de demult și de foarte departe. Senzația străpungea tâmple vestejite de ani și dădedea impresia că.
Apoi, dimineața se termina atât de repede încât nu mai știam nici cât de mult și nici până unde.
Abisuri 
Nefericirea, durerea, tristeţea o exprimăm sub diferite forme. Cred că imaginea exprimă dragostea trădată, care naște o ură. Cred.
E potrivită melodia – Les Feuilles Mortes, YVES MONTAND, ascultă melodia 🙂
Este mai degrabă metafora începutului. Sau a sfârșitului. Cuvântul la care m-am gândit scriind acest text este piatra de hotar.
O imagine moartă, plină de spini. Da, e sfârșitul. Aș vrea să vad o postare cu începutul.
E și sfârșit și început. Senzația de gri predomina pe fondul unei primăveri încă indecise.
…griul nu semnifică începutul primăverii. La noi e verde!
Verde este dar exista zile când griul predomină. La propriu. E rece și trist azi. Dar, în general, e bine.
Zilele gri ne ajută să facem diferența. Mă bucur că la modul general,e bine.
Da, e chiar foarte bine. Caut să mă adun bine de tot și să găsesc inspirația necesară
De la bine ai ajuns la foarte bine, cam repede. magie.
Mult succes!
Nu a fost niciodată rău. O simplă dimineața gri. Mulțumesc!
Cel de demult îmi pare a fi dor! Iar senzația era visul (de dincolo de ceață )
Exista un remediu la toate. Care este?
Să pășim dincolo!
Viata nu are început si/sau sfârsit
dincolo de gard e ceata alba, infinit
o limita abstracta a mintii limitate
prin ceata ajungi adeseori la libertate
Dincolo de gard e totul
Asa este ! Paradoxal, omul cheltuie timp, energie si bani, pentru a construi aceste „garduri” inconstient de propriile îngradiri, limitari, izolari, ascunderi, închideri, prin care singur îsi limiteaza orizontul infinit al perceptiilor existentei autentice. reale, obiective, pragmatice si fericite. 🙂