Strada e udă flească și dă semne de gripă. Când tușește, crează cascade din streșini și o doare în cot de toți ceilalți. Când strănută, o face cu toți dinții și apa stătută din băltoace molipsite la rândul lor, tresare.
Din când în când, involuntar, împroască cu nesaț trecători singuratici pierduți de dragul artei. Trotuare gri se inclină respectuos spre stânga și scurgeri îmbibate privesc în zare. Oameni subțiri plimbă umbrele pătrate cu dungi portocali și picuri rotunzi și deși cad printre.
Plouă des și contagios în ultimul timp și molima e mare. Praful și-a luat lumea în cap, dispărand în neantul aburit de…
Urmarea aici
Abisuri 
Răspunde-i lui monologpeblog Anulează răspunsul