În final Paula hotărâse să se țină până la birou că biroul nu era atât de departe, și abia atunci se ridicase și Stere, politicos, de la masă. În definitiv nici Apaca nu era atât de departe … Se construise mult în zonă în ultimul timp și prețurile la apartamente crescuseră vertiginos dar se câștiga bine ca instalator.
La ieșirea din cafenea, Stere nu prea știuse ce să spună, cum să abodeze subiectul, că îi era frică să nu cumva să îl abordeze în mod greșit și să dea astfel cu piciorul la ocazia de a continua să se întâlnească cu Paula, să existe “a doua oară”, cum s-ar spune, dar avusese noroc că îl ajutase Paula. Paula avea o ședință importantă la ora 10 dar sacoul ou de rață avea multe pete.
“Nici nu vreau să-mi amintesc” spusese timid Paula privind la fel de timid asftaltul.
Erau amintiri recente și încă dureroase. Dată fiind situația, oare nu putea să o ajute Stere într-un fel ? Ea sincer nu prea știa încă în ce fel ar fi putut-o ajuta Stere dar simțea că Stere este omul care are o soluție pentru fiecare problemă.
Și chiar așa era.
Odată, pe Stere îl chemase în urgență un client pentru că i se spărsese o țeavă la baie și, după ce reparase Stere țeava – atunci fusese rapid Stere, da, își aduce aminte și acum Stere cu mândrie, țeava aceea a rămas o referință a lucrului bine făcut– deci, după ce reparase Stere țeava, clientul, mulțumit, îl servise cu o țuică de prună adusă din Bihor de tatăl unei foste cunoștințe cu care obișnuia să se întâlnească cu vreo 2 ani în urmă și, din vorbă în vorbă, clientul ajunsese la confesiuni. Se săturase până peste cap de multinațională și voia să-și cumpere o vacă. Adică să înceapă cu o vacă, apoi să testeze piața, și dacă ar fi să meargă cât de cât, să mai cumpere încă vreo 5.
Articolul complet aici
Lasă un răspuns