De fapt, Stere nu era omul instinctului. Chiar dacă exista undeva, ascuns bine, instictul era o senzație pe care Stere nu o putea asimila. Stere nu putea să se bazeze pe un semn interior, intrinsec firii. Lui Stere îi trebuiau certitudini, demonstrații clare că se poate, în fine genul de lucruri tangibile care explicau întru totul de ce fusese Stere odată contabil și de ce Stere alesese să devină apoi instalator și nu fotograf.
Chit că îi plăceau unele fotografii, Stere nu putea înțelege cum pot face unii din fotografie o meserie. Adică ce sens are să fotografiezi ceea ce tot omul vede cu ochiul liber? Degeaba îi explicaseră unii și alții că frumusețea meseriei de fotograf consta în sentimentul pe care îl conferea privitorului o fotografie care reușea să suprindă ceva ce ochiul omului percepea uneori doar în treacăt, Stere nu putea și pace să înțeleagă cum el putea percepe tot și alții nimic.
De aceea considera Stere instictul drept accesoriu complet inutil și de aceea nu realizase Stere cât de eronat acționase când decisese să o ia spre dreapta când toți oamenii aceia déjà plictisiți veneau, în șir compact și îngrămădit, dinspre stânga.
Articolul integral aici
Abisuri 
Parcurgând cu logica din dotare aceasta proza(ica) poveste a personajelor principale, am constatat cu justificata mirare, ca toata povestea graviteaza în jurul unui puternic sentiment de invidie si frustrare, manifestat fata de o alta autoare, ce a avut succes în scris, (si înca are) pe care personal o apreciez la justa sa valoare, iar când „fluturii”vor înceta sa zboare, doar moliile mintilor orgolioase, rautacioase si precare, vor mai zbura prin nopti întunecate, spre iluzorii lampi, lumini înselatoare, artificiale, arzatoare… 😉
O zi cu liniste, bucurie si pace în Suflet, draga Daniela !
N-am înțeles despre ce invidie e vorba. Dar nu e bai, seară faina!
Îmi cer sincer scuze, daca te-am ofensat cu ceva, draga Daniela, însa eu citesc blogurile si comentariile cu sufletul, iar cele câteva comentarii ironice, cu referire la „Sandra Brown” m-au determinat sa-mi exprim punctul de vedere (dealtfel subiectiv) care nu ar trebui sa te afecteze sub nici un aspect, tinând cont ca eu nu reprezint Nimic, fiind un Nimeni în aceasta dimensiune blogosferica, doar un pasionat cititor-comentator, agramat, neînsemnat, necunoscut, nepartinitor, iubitor de Cuvânt si de oameni frumosi ! 🙂
P.S. Sa stii ca mie îmi place povestea lui Stere si al Paulei. Ma regasesc mult în personajul Stere ! 🙂