Aer condiționat 2


Așa i-am omorât pe toți.
Alunecau strâmb pe spate. Pe după urechi. Alunecau strâmb din mijlocul frunții pană în sprânceana dreaptă. Se spărgeau în bucăți neregulate. O luam razna. În toate direcțiile îmi ploua cu stropi. Mici, sărati, îi atingeam cu vârful limbii, se spargeau. Viața efemera a stropilor era ultimul lucru la care aveam chef să mă gândesc în acel moment. Nu eram decât puțin egoista, așa îmi spunea toată lumea. Transpiram. Stropi mici, nerușinați, neregulati. Îmi venea să-i omor.
Am scos evantaiul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.