Aer condiționat 2

Așa i-am omorât pe toți.
Alunecau strâmb pe spate. Pe după urechi. Alunecau strâmb din mijlocul frunții pană în sprânceana dreaptă. Se spărgeau în bucăți neregulate. O luam razna. În toate direcțiile îmi ploua cu stropi. Mici, sărati, îi atingeam cu vârful limbii, se spargeau. Viața efemera a stropilor era ultimul lucru la care aveam chef să mă gândesc în acel moment. Nu eram decât puțin egoista, așa îmi spunea toată lumea. Transpiram. Stropi mici, nerușinați, neregulati. Îmi venea să-i omor.
Am scos evantaiul.