În vecii vecilor


Păhărelele de țuică nu țineau niciodată mai mult de 3 luni. Le cumpăram câte 12 și le așezam în dulapul de deasupra mesei la care bunicul mănânca.

Bunicul era un om masiv, cu o mustață groasă pe care și-o pieptăna în fiecare dimineață.

Îi plăcea să bea și, când se îmbăta, bătea cu pumnul în masă până i se aducea un un păhărel cu țuică.

Acum, de-a pururea, și-n vecii vecilor, spunea și apoi spărgea păhărelul de mozaicul alb cu negru. Eu maturam cioburile, el își mai turna un păhărel.

Adminteri, ne iubea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.