Casa mea e un tomberon


Pe vremea aceea nu aruncam nimic, nu aveam mașină și dormeam pe unde apucam. Pe la vreo prietenă, pe scaunul pliant din curte, întinsă pe un cearceaf în grădină. Dar măcar câștigam niște bani.

Adunam capace de metal, ziare, sticle și borcane
Centrul de colectare de la marginea orașului avea orar fix. Mergeam rar, când ne adunam mai mulți.
Când am reușit să-mi iau mașină, a fost prea târziu. A venit Revoluția și centrul de colectare s-a desființat. Azi arunc totul. Serviciul de salubritate costa fix 50 de lei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.