Locul ăsta miroase a veceu public, îmi spune. Nu-mi vine să-i răspund, i-aș da dreptate. De deasupra se aud pași, hohote de râs, cineva scapă o farfurie pe gresie, înjură de mamă, gresia mătii, farfuria n-are nici pe naiba, îmi vine să râd, nu înțeleg nici eu cum pot râde în cele mai critice momente, s-a trântit ușa și am rămas blocați, ăsta da moment critic, el se tine de nas, chiar miroase a veceu, data viitoare să sufli în varză îi spun și mușc dintr-un castravete murat. Poate ne-o găsi cineva.
Niște încuiați
Abisuri 