Mă uit la tine, plângi, o lacrimă evadează, a doua lacrimă evadează, le ștergi cu dosul palmei și oftezi, aici ar fi trebuit să intervin eu, să te iau în brațe, să îți spun cât de mult de iubesc, să jur pe ce am mai scump că nu e minciună, să mă strâmb un pic, să te fac să râzi, să uiți de lacrimi, să te iau în brațe și să te învârt, apoi să-ți promit că totul va fi bine, că ne va găsi cineva, iar tu să-ți puicapul pe umărul meu și să adormi. În realitate, e deja dimineață și încă n-am îndrăznit.
Sunt încuiat rău.
Abisuri 