Abisuri

În căutarea adevărului interior


Sună telefonul, răspund, zice ia un pix și scrie, iau, notez, păr lung, ochi verzi, în intersecția de la Patria, ieri, ba nu, alaltăieri, ce mai contează, cert e că ploua, nu, nu avea umbrelă, contează, da, poate a răcit, dar o răceala nu explică totul, turuie mai departe, sigur era încurcata, nu mai gătea, casa era vai și amar, notezi da, notez da, o fi și vina lui, o fi, dar asta e poveste lungă, mai turuie încă vreo oră, se pierde în detalii, închid. Sună la ușă, deschid. Pe el nu l-am mai căutat niciodată.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.