Erau cu toții îngrijorați. N-o mai văzuseră de ceva timp și își făceau probleme. De aceea mă sunasera pe mine, s-o caut până o găsesc. I-am întrebat, pe fiecare, pe rând, cum era îmbrăcată ultima oară. Mi-au spus că avea o rochie mov, ba nu, era îmbrăcată cu niște blugi, dar nu puteau băga mâna în foc. Poate avea un tricou alb sau poate o pălărie cu boruri. Am notat totul și m-am apucat s-o caut. La capătul unei săptămâni obositor de lungi, am găsit-o. Era pierdută printre gânduri.
Pierduta
Abisuri 