Abisuri

Făcusem cărare. Mă plimbam câte cinci ore pe zi. Dus, întors, din nou dus. Și tot asa. La început, inspectasem totul în detaliu: culorile, micile imperfecțiuni, grosimile, zgomotele. Mirosul. Mirosul mi se părea cel mai important. Uneori mirosea a umed, alteori a praf. Descopeream ceva nou de fiecare dată. O nouă crăpătura în zid, o altă perspectiva, de sus, orașul părea mic. Neînsemnat. Și totuși continuam. Dus, întors. Apartamentul nu era mare. 47m2. Cărarea ducea din bucătărie până pe balcon. Vara era mai ușor.