Făcusem cărare. Mă plimbam câte cinci ore pe zi. Dus, întors, din nou dus. Și tot asa. La început, inspectasem totul în detaliu: culorile, micile imperfecțiuni, grosimile, zgomotele. Mirosul. Mirosul mi se părea cel mai important. Uneori mirosea a umed, alteori a praf. Descopeream ceva nou de fiecare dată. O nouă crăpătura în zid, o altă perspectiva, de sus, orașul părea mic. Neînsemnat. Și totuși continuam. Dus, întors. Apartamentul nu era mare. 47m2. Cărarea ducea din bucătărie până pe balcon. Vara era mai ușor.
Insomnia
Abisuri 