Doctorul își lăsase mustață, asistenta se îngrășase, fructele nu aveau nici un gust, usturoiul mirosea a chimic, roșiile păreau făcute din plastic, cerusem porumb fiert și-mi adusesera niște boabe dulci, s-au bucurat când mi-am revenit, mă servisera cu niște căpșuni mari și frumoase, cum, căpșuni toamna, îi întrebasem eu, da, acum totul este posibil, este global și fără limite, așa constatam și eu, doar spitalul rămăsese la fel, unele lucruri nu se schimbă niciodată, altfel cum să-mi dau seama că nu-s dus.
M-am trezit din comă după 20 de ani
Abisuri 