Știa că e cel mai bun, cel mai râvnit, cel mai de calitate. Știa și că avea cromatica, perfectă, acel maro mov cu nuanțe de roșu, mulți încercasera deja să nască efectul vizual pe care îl năștea el și nu reușiseră. Diferența dintre el și ceilalți era mică. Atât de mică dar atât de importantă. Și, ceea ce conta mai presus de toate, era faptul că nu rata niciodată. Îi reușea întotdeauna din prima încercare. Indiferent de grosime, indiferent de textură, tăia perfect. Dar cine să dea atâția bani pe un cuțit?
