Abisuri

Ceasul sună la ora șapte fix, casc, mă dau jos din pat, dau drumul la filtru, mă spăl, trag o pereche de blugi pe mine. Apoi deschid fereastra, ies în balcon și privesc. Casele sunt altfel. Au acoperișuri de culoare mov, în formă de con. Străzile subt și ele altfel. Urcă dar nu coboară și, când ajungi să realizezi chestia asta, cade noaptea. Altfel sunt și felinarele, și oamenii și florile. În jurul lor se lasă o beznă deasă, de nepătruns. Altfel sunt bine. Umblă zvonul că n-am suferit.