De prima îmi aduc aminte și azi. Era frumoasă, subțire, era fină și mirosea a parfum. Cu ea reușeam să mă dezbrac de mine, cel mai timid dintre băieții de șaptesprezece ani de pe Pământ. Datorită ei, puteam să fiu oricine. Cu a doua am petrecut cele mai fierbinți nopți ce mi s-au dat să fie. Eram în Veneția, era iarnă, aveam cizme de cauciuc în picioare și eram pierduți în mulțime.
De asta de acum nu reușesc să scap nicicum. Am cunoscut-o anul trecut, prin iunie, și de atunci mă tot aburește.
Cu și fără
Abisuri 