Abisuri

Am cunoscut odată, demult, un om pom. Era verde crud și înflorea la fiecare zâmbet. Omul pom era prieten bun cu omul mare. Când se întâlneau, se stârneau valurile și dispăreau toate plajele într-un albastru profund. Când se plictisea, omul pom se îndrăgostea de fata păpădie care colora totul în galben și se înmulțea. Abia apoi îl chema pe omul vânt să pună totul la loc, într-un gri plat. Imediat după omul vânt, te-am cunoscut pe tine. N-a durat mult. În locul tău a rămas doar o pată de sânge.