De la capăt


Doi lei și cinzeci de bani kilogramul de pepene, un leu porumbul, trei lei și jumătate mai departe nu-mi mai ghiorțăie mațele, trec toate, trece ultimul tren, trece o căruță, aici e atât de departe, aproape că am adormit până să ajung, peronul a dispărut printre pietre, nimeni nu știe când, dar camerele sunt ieftine și curate, intru într-o curte fără să bat, strig după gazdă și atunci apari tu, somnoros și ciufulit, cică e un trafic teribil și trebuie să mă grăbesc, două stații de metrou mai încolo o iau de la capăt.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.