Ploaia


În ultima vreme

A devenit totul atât de simplu

Cuvintele s-au decolorat de atâtea înțelesuri

Știi, e atât de complicat să nu mai mergi cu trenul

Să nu mai bei cafeaua la etajul zece, cu fața la munți

Să nu mai înjuri mâncarea de la cantină

Că e mereu prea sărată

Prea piperata

Prea nu știu cum, de te baloneaza de fiecare dată

Uite, chiar și acum

Când doar îți amintești

Chipul tău se transformă încet-încet

Într-o minge

O baltă spartă de atâtea condimente

O vrabie își caută puii

Pe unul l-am găsit azi dimineață,

Era ascuns printre buruieni

Și, pur și simplu, nu mai era.

De când m-au mai fost toate

A devenit totul atât de simplu

Până și ploaia, și stropii ăia mulți

Ajung să-i număr pe degete

Să le dau câte un nume

Și să-i înțeleg.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.