Ploaia


Dau televizorul mai încet. Numai porcării spun ăștia în ultima vreme. Adorm pe la nouă. Încă nu s-au terminat știrile. A fost o zi grea, înăbușitoare, melcii s-au înmulțit, cu sutele au năvălit peste oraș, lungi, scurți, toți lucioși. De la atâta  ploaie, așa se spune, de când lumea cea văzută și cea nevăzută, atâția melci n-au fost să fi fost vreodată atât de mulți. La mine în grădină s-au adunat vreo trei armate, cu căpeteniile lor cu tot. Mici, nu mai mari decât un deget. Cum cade noaptea, se împrăștie prin grădina și apoi încep să se îndoape până nu mai pot. Îi aud cum le scârțâie pielea pe ei. Aproape că pleznesc. Nu mi-e milă de ei. Aduc un castron alb și îl umplu cu bere. Pare că merge. Armate întregi eșuează în castron. În fiecare dimineață adun zeci. Ceilalți mănâncă, ragaie, o iau de la capăt. Busuiooc, leuștean, cimbrul cu miros de lămâie. Tot ce le cade sub limbă e bun. De la ploaie mamaie, spun babele. Tind să le dau dreptate. Cod portocaliu de fenomene periculoase. Dau televizorul și mai încet.  
Mă trezesc la zece, nu știu unde sunt, e întuneric și rece, casc ochii pe fereastră, încă plouă, îmi aduc aminte, dau să mă culc la loc, mă simt privită, caut privirea, o găsesc cățărată pe noptiera din stânga.
Un melc beat se uită fix la mine. Miroase a bere. Are ochii tulburi și coarnele desperecheate. Îi simt pielea lucioasă sub unghii. Mă privește fix, Apoi mă înghite.
Nu-i mai aud râgâitura. Afară continuă să plouă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.