– Buna ziua, miroase atât de bine aici, și ce de sortimente aveți, de aceea îmi place să vin să cumpăr pâine de aici și nu de altundeva, chit că schimb două metrouri și mai iau și un autobuz. Dar aici îmi place, aveți marfă de calitate și sunteți și dvs foarte simpatică. Oare cum ați ajuns să lucrați în arondismentul 16, într-un magazin de pâine?
– Pai, sinceră să fiu, dintotdeauna am avut probleme cu somnul. Cu vârsta, problemele s-au accentuat, acum mă trezesc în fiecare noapte pe la trei, mă uit pe pereți și-mi imaginez tot felul de lucruri. Uneori mi se face frică de toate chestiile care îmi trec prin cap. Ca să nu mai număr purici tot așteptând să adorm, am decis să merg la un hipnotizor. Întâmplarea a făcut să fie un hipnotizor din arondismentul 16. Mi l-a recomadat cineva ca fiind cel mai bun, hipnotizorul acreditat al companiei Air France. Aia oameni stresați, dacă reușește să-i facă pe ei să renunțe la tot felul de vicii, de ce n-ar reuși să mă facă și pe mine să dorm mai bine? Așa mi-am zis când am hotărât să merg la el. Am zis să fie lucru de calitate daca tot e să plătesc atâția bani. O sută cinzeci de euro ședința, trei ședințe de cate o oră așezată într-un fotoliu comod și … nimic. Zero efecte. Bani aruncați pe fereastră. De aceea am decis să devin brutar. De la patru dimineața până la opt coc pâine, de la opt până la trei o vând. E mult mai bine să coci pâine decât să numeri purici.
– Dar de ce brutar? Puteați să alegeți meteorolog, actor sau paznic de noapte. Și totuși, ați ales să fiți brutar
– Da, așa este. Cred că din cauza mirosului de pâine caldă, îmi place de mor. Chestia asta mi se trage din copilărie. Îmi placea să mă trezesc dimineața cu miros de pâine proaspăt coapta în nări. Am crescut într-un sat din Normandia și bunica avea un cuptor în curte. Apoi, sigur a fost și o doză de rebeliune în această alegere. Mama și-a droit întotdeauna să devin profesoară sau doctorită sau inginer. Slujbe din astea, bine plătite și care dau și imagine buna. Dar eu doar de-a naibii n-am vrut să mă fac ce dorea mama să fac. Daca ar fi fost s-o enervez până la capăt, m-aș fi făcut măcelar și mi-aș fi schimbat numele în Marcela. Dar îmi plac prea mult animalele și oricum mamei nu-i mai pasă. S-a recăsătorit cu un professor universitar și s-a mutat în Elveția.
– Elveția, da, frumoasa tara. Am fost de câteva ori și mi-a plăcut că era totul atât de ordonat. La noi zici că ești la balamuc, transportul în comun e varza. Mă pierd mereu la Chatelet les Halles. Prea multă lume, prea multă, după părerea mea. Și doamne, ce mirosuri, cu căldurile astea mai bine iei tramwayul, macar acolo e aer. Dar n-am cum să iau tramwayul, niciunul nu ajunge până aici. Să-mi dați și mie o pâine de țară și doi croissanti, aveți rest de la 50?
– Atenție se închid ușile. Vă rugam să vă îndepărtați de la marginea peronului și să păstrați distanța regulamentară. Următorul tramway sosește în trei minute.
– Nu vă supărăți, o interpelez pe femeia din fața mea, o femeie simplă, puțin buimacă, am adormit și cred că am uitat să cobor, la ce stație suntem?
– Tocmai ce am trecut de Issy Les Molineaux, domnă dragă. N-ați simțit mirosul de pâine caldă? Au cei mai buni brutari pe aici.
Cobor la prima și-mi iau o pâine.
Abisuri 