Îi pocneam pe toți cu sete. Când se strâmbau de durere, simțeam în gură gust de Pepsi fabricat din siropuri contrafăcute, îmbuteliat în nopțile sufocante ale unui București prăfuit de după revoluție și apoi vândut cu douăzeci de lei sticla, de la frigider, în cămin la Leu. Mă durea pumnul dar țineam durerea doar pentru mine, acolo, în baia plină de carcalaci. Erau genul de gândaci care se înmulțeau repede și știau să trăiască printre șobolani. Când mă mai lăsa durerea, deschideam larg fereastra și uitam.
La leu
Abisuri 