La leu


Îi pocneam pe toți cu sete. Când se strâmbau de durere, simțeam în gură gust de Pepsi fabricat din siropuri contrafăcute, îmbuteliat în nopțile sufocante ale unui București prăfuit de după revoluție și apoi vândut cu douăzeci de lei sticla, de la frigider, în cămin la Leu. Mă durea pumnul dar țineam durerea doar pentru mine, acolo, în baia plină de carcalaci. Erau genul de gândaci care se înmulțeau repede și știau să trăiască printre șobolani. Când mă mai lăsa durerea, deschideam larg fereastra și uitam.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.