Primul minut a fost minunat. Tu, cu ochii tăi verzi, cu mersul tău felin și felul tău delicat de a atinge obiectele, tu cu maniera ta atât de neobișnuită de a nu spune cuvintelor pe nume, tu cu părul tău blond prins în coada, tu m-ai făcut să mă pierd de tot. Apoi au urmat trei luni în care ne-am obișnuit unul cu altul, apoi primăria, masa și dansul, luna de miere, primul copil, lipsa banilor, a perspectivei, plictiseala. De ultimele 24 de ore nu mai vorbesc, mă tot caznesc să înțeleg unde am greșit și nu reușesc.
Abisuri 