O secundă după sfârșitul lumii


Mi-am acoperit ochii cu palmele și am început să plâng. Apoi am respirat adânc, mi-am înghițit frica și am privit îngrozită sfârșitul lumii : dispăreau capete, mâini, picioare, zburau scalpuri, se amestecau între ele degetele, mureau definitiv zâmbetele. Totul era un câmp ars, mirosea a deznădejde și declin, până și norii își vomitau ultimii picuri, de-un galben plăpând, ceea ce fusese odată grădina din spatele casei, devenise cenușă. Abia când s-a terminat totul am îndrăznit să trag apa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.