Am coborât să-mi cumpăr slapi. La prima intersecție, un panou agățat deasupra unei clădiri derapanate, indică, cu litere scurse de ploaie: „Galeria comercială”. Intru.
Un gang întunecat cu tarabe de o parte și cealaltă. Pe tarabe văd fuste crete, bluze colorate și stive de slapi aranjate una lângă alta. Tarabele sunt acoperite cu cearceafuri cu diverse modele. Nici picior de om prin preajmă.
Intru în micul „supermarket” de la intrare și o întreb pe vânzătoarea îmbrăcată într-un halat albastru când se deschid tarabele din „galeria comercială”. Vânzătoarea cască ochii mari și-mi spune:
⁃ Nu știu despre ce galerie vorbiți.
⁃ Pai coridorul ăsta, zic, și îi arăt cu mâna gangul.
⁃ Ah, de asta vorbiți. Păi aici nu vine nimeni înainte de ora zece.
Îi mulțumesc și plec.
„Aici” timpul pare să fi rămas pierdut între tarabe. Un coridor lung și prost luminat.
Abisuri 