Pădurea era o încăpere întunecată situată la etajul trei al unui bloc cu șase etaje construit în anii optzeci. Fetiței îi plăcea să o privească pe bunica cum tricota în fiecare zi, după ora șapte. În fiecare zi, pe la ora șapte, se lua curentul și pădurea devenea deodată și mai albastră, atât de albastră încât fetița, ca să nu-i fie frică, visa cu ochii lipiți de carul mare. Atunci totul devenea o poveste în care la televizor apărea un lup bătrân care se indopa cu salam cu soia până pleznea.
Lasă un răspuns